1. |
Mioritic Metal
01:48
|
|||
2. |
Doi
03:12
|
|||
‘ngândurat precum samsarii
pe tine te ascult
mă pui să-mi vând amarii
saci pictaţi de gând
Ei au coborât creştet
rândul nu li-l îngroş
Precum pădurea piere
voinţa mi-o stârpiţi
să tac, să n-aduc jenă
-n lumea voastră de-mpietriţi.
Ei au coborât creştet
rândul nu li-l îngroş
N-am să tac, şi n-am să-ngân
Singur de-oi fi p-al meu drum
Ei au stăruit să ţinem şoapta
coborât creştet rândul - răvăşit cu glas înalt
nu li-l îngroş
N-am să tac, şi n-am să-ngân
şi de-i să mă pici cu ceară
Singur de-oi fi p-al meu drum.
|
||||
3. |
Călăuză
01:59
|
|||
Ia aminte ce îţi spun:
gre’ îi viaţa de om bun
şi de nu vei înţălege
tăt cu groapa te-i aleje
Nu-mi mai zi, neică, de rele
că oricum nu scap de ele
nu-mi mai spune nici de hoţi
că-n mormânt săraci îs toţi
Nu-mi mai zi, neică, de rele
că oricum nu scap de ele
nu-mi mai spune nici de hoţi
că-n mormânt săraci îs toţi
Dă-mi măcar puţin răgaz
că-s sătul doar de necaz
de caznă nimeni nu scapă
până nu-i la el în groapă
omu’ gol cu burta plină
doar cu banu’ se alină
nici cu pâlnie nici cu ace
tot nu scap de tine, drace!
|
||||
4. |
O, romaniţa
03:58
|
|||
În sat e o rumoare
strâmbă şi sumbră
stârnind o întrebare:
Poţi schimba
cine eşti,
cine sunt,
cine vom fi?
Crezi că apa ce se scurge-n vale
e aceeaşi precum în izvor?
Vrei să tai piatra!
Trăiască ăia care au curajul să încerce să-şi rescrie istoria!
Să facă timpul să se învârtă şi în cealaltă direcţie, sau pe un făgaş paralel.
Învârte-te în tălpile goale
pe câmpul tău de romaniţă
stai
Ştiu că n-am aproape nici o şansă
să schimb ceea ce un şivoi întreg de timp a săpat în piatră
nu pot să fac apele să curgă înapoi
dar pot încerca să le deversez
să ude alte maluri îmbrăcate în romaniţă
şi în spate să ridic un baraj
Învârte-te în tălpile goale
pe câmpul tău de romaniţă
şi o să poţi schimba
cine eşti,
cine sunt,
cine vom fi.
Apa râului ce curge-n vale nu-i
aceeaşi precum în izvor.
|
||||
5. |
Ies
02:43
|
|||
De o vreme m-am pierdut prin tuburi
ce se-ntind de-a lungul timpului
- mi-e frică de ce văd cu ochii mei –
în spate
şi ‘nainte: vremuri năclăite de savoarea clipelor
de veselie şi teroare simultane
vreau să ies!
Vierme!
Ieşi!
Dorm cu sfera de petrol în piept
şi cu chibrituri strânse-n dinţi
o anemie prinsă în pereţi-oglinzi.
Mă scaldă
frigul şi sudoarea. Ştiu că de-aici
n-am să ies
decât cu-un pocnet
şi cu cioburi.
Vreau să...
ies!
Vierme!
Ieşi!
|
||||
6. |
||||
trage lumina
în spatele ochilor
mi s-a lipit o lingură cu miere de
în spatele ochilor
pulberea s-a înroşit
M-am gândit să alung durerea
mi-am propus să-i fac pe toţi să râdă
’colo
aci sau departe
’mbia
pe toţi, ori de unu’
cu gura ei de abanos
fără trăiri şi reţineri
visul
mai dă-mi, mai dă-mi!
până ce corpul mi se face ţăndări
’colo
şi tot mai departe-n
’mbia
simţuri să-ngroape
tot ce a trecut să se ducă
mi-e rău
ia-mă de mână şi toarnă-mi leacul
să nu mă laşi să mor!
tot ce a trecut să se ducă
mai dă-mi!
De ce să ne oprim? Să desfacem punga
De ce să mă salvezi? Nu vezi cine-i mort?
Aruncă apa şi ia-mă de păr
Să se desfacă dunga
Băi! Dă-te în lături să stric
Carnea asta cu viitor luminos.
Câine! Bătrânii bagă capu-n pământ
Şi cântă servili despre alcool
’colo
aci sau departe
’mbia
pe toţi, ori de unu’
cu gura ei de abanos
fără trăiri şi reţineri
visul
mai dă-mi, mai dă-mi!
până ce corpul mi se face ţăndări
’colo
şi tot mai departe-n
’mbia
simţuri să-ngroape
tot ce a trecut să se ducă
mi-e rău
ia-mă de mână şi toarnă-mi leacul
să nu mă laşi să mor!
tot ce a trecut să se ducă
mai dă-mi!
’colo
aci sau departe
’mbia
pe toţi, ori de unu’
cu gura ei de abanos
fără trăiri şi reţineri
visul
mai dă-mi, mai dă-mi!
până ce corpul mi se face ţăndări
’colo
şi tot mai departe-n
’mbia
simţuri să-ngroape
tot ce a trecut să se ducă
mi-e rău
ia-mă de mână şi toarnă-mi leacul
să nu mă laşi să mor!
tot ce a trecut să se ducă
mai dă-mi!
|
||||
7. |
||||
Încolăcit în piept inspiră grăbit un animal
cu blana năclăită de smoală dulce
un vis adânc
cald şi umed precum interiorul pereţilor inimii
şi de care palma ta s-a desprins
pe degetele tale s-a prelins
smoala dulce, caldă a înţelegerii
mierea de culoarea cenuşii proaspete
de care talpa ta s-a desprins
cu un zâmbet îndurerat
lăsând în urmă speranţa tare ca un os negru fagure
al unui gigant adormit sub pământ
al unui pui de urs dormind peste vânt
clinchet de albine scufundate
şi iarna nesfârşită prin care privim
şi de care palma ta s-a desprins
pe degetele tale s-a prelins
smoala dulce a înţelegerii
mierea de culoarea cenuşii proaspete
tu
când te chem
să înduri
când e frig
să înduri
când ţi-e somn
când în ochi
se cască un gol
tu
să înduri
când pe mâini
crăpături
vei primi
să înduri
şi să-mi cânţi
fagure
negru -
să înduri
când mă plângi
să înduri
pe sub vânt
când te chem
când ţi-e somn
să înduri
eu
din senin
am plecat
să înduri
să înduri
să înduri
fagure
de care palma mea s-a atins
pe degetele noastre s-a prelins
mierea de culoarea cenuşii proaspete
miezul îmblănit renăscând în alb
|
||||
8. |
Biba
03:25
|
|||
De la Brad pân’ la Cergău
m-am uitat în jur
mic cu mare au plecat
tocmai spre regat
Să se-ntoarcă iar în ţară
îi aştept
‘colo, către primăvară
să îi strâng la piept
De la munte pân’ la ţărm
case goale zici că dorm
eu în urmă ţes, de dor
flori pe haina lor
Să se-ntoarcă iar în ţară
îi aştept
‘colo, către primăvară
să îi strâng la piept
Împrejurul meu sunt numai eu
în fiecare loc din care aţi plecat unde-aţi plecat
Să vă-ntoarceţi iar în ţară
vă aştept
‘colo, către primăvară
să vă strâng la piept.
|
||||
9. |
Dulce
04:26
|
|||
fâşiile de-albastru
se-alungă dinspre mine
s-au aprins
gri
‘n-odaie-i aer dulce
spre noi pământul fuge
timpul
e dus
Trebuia să se-ntâmple aşa
Stai puţin în lumină
de mână cu al tău ciulin
cumpătul ţi-l alină
adu-ţi aminte cum
nu l-ai strivit
Dacă din senin aş muri
zile-ntregi ar dura ca o umbră
să ofteze la patul meu
ar înflori
în odaie văzduhul şi din trup aş răspândi o mireasmă
dulce dulce dulce
n-am putut să susţin barajul
Stai puţin în lumină
de mână cu al tău ciulin
cumpătul ţi-l alină
adu-ţi aminte cum
nu l-ai strivit
|
||||
10. |
Trecătoare
03:24
|
|||
Încerci vreodată să deschizi mai larg ochii?
Mai larg ca niciodată
Da, lumina se revarsă
şi nu înţelegi nimic din ea.
Dincotro?
Încotro, fiinţă trecătoare?
Din trup mă scald în soare
Din trup mă scurg în zare
Prin gând în mine moare
Omul trecătoare.
La umbra coastelor clocoteşte sângele
străpunge venele - săgeţile mâniei
Vântul răscoleşte oasele atârnate
de-un trup schilod smintit de mirosuri
şamanului veci nerecunoscute
Lumina inundă viaţa de apoi
cum altfel s-o numeşti?
La trecătoarea dintre lup şi om
Din trup mă scald în soare
Din trup mă scurg în zare
Prin gând în mine moare
Omul trecătoare.
|
||||
11. |
Suit în nor
03:35
|
|||
Foamea din stomac
Paşii mi-a-ndreptat
Spre năvodul viu:
Cu mâna îl ating
Pânză de păianjen,
Spurcată casă
Glasul tău e dulce
Şi parcă nu vreau să mai plec
Ţine-mă bine
Ţine-mă strâns.
A străluci ca tine vreau
Simt că zbor, că n-am să mai mor
Mai vreau – nu-mi ajunge
pe suflet mă unge
aici pe nor e noua viaţă
din dinţi nu strâng când îţi râd în faţă
Stop – timpul
repetându-se
mă ţine viu
deasupra lor
zâmbind la comandă
mi-am ucis
visul – n-am să mor
Răsucind în nori
pânza o-mpărţim
cu picioare lungi
modelul îl răsucim
o casă pentru toţi
unde nimeni nu-şi arată faţa
Ştii că nu eşti liber
când în pânză zaci
când priveşti prin ochiuri
spre golul ignorat
Nu poţi să te smulgi
de ea să te dezbraci
strânge până-n oase
rânjind: de-acum o placi
Pânza cui? A nimănui!
Ce pânză visezi, măi?
Conspiraţie!
Hai, hai dă masca jos să vedem
ce-ascunzi la tine în inimă.
repetându-mă
hai, ia-mă de mână
cazi cu mine
fii acum ca noi ca să zâmbeşti
SUIT ÎN NOR
|
||||
12. |
||||
Părinții noștri ne-au lăsat o hartă mototolită
Fiecare pădure e ștearsă cu urme de țigară
Soare lichefiat
Sânge vătămat
Cântă în inima mea bolnavă
Fântânile de la marginea lumii clocotesc
Scoarţa pământului
Rabdă aburii
Sufocându-ne
Te rog nu-mi lua lumina
Orice ocean e plastifiat cu ceară
Şi ne întrebăm care tumoare ne va crește prima în corp
Soare lichefiat
Sânge vătămat
Cântă în inima mea bolnavă
Fântânile de la marginea lumii clocotesc
Scoarţa pământului
Rabdă aburii
Sufocându-ne
Te rog nu-mi lua lumina
Primul om ajuns
la al lumii capăt
Soarele-a băut
Şi-a săpat
Prima fântână
Cu a lui mână
Acum fântânile răsar pretutindeni
Apa se revarsă peste margini
Nu l-ei lăsa să crape
ai îndurat destul!
Cât ai agonisit
acum e totul dus.
Cât mai înduri în fântâni?
Soare lichefiat
Sânge vătămat
Cântă în inima mea bolnavă
Fântâni de la capătul, capătul lumii clocotesc
Scoarţa pământului
Rabdă aburii
Sufocându-ne
Te rog nu-mi lua lumina
|
||||
13. |
Cenuşiu
03:12
|
|||
Hai, hai urmează-mi pașii spre un drum
Ce te-aduce la consum
De nervi, de pasiune, de tot!
Și te lasă gol pușcă și rob
Digerat pân’ la oase de guri,
Ce înghit autenticul.
Nu te încrede în vocile de-afară
neîntinat pe calea ta
de viermele din creier nu asculta-a
visele tainice, tainice nu (le) uita
Auzi chemarea?
Las-o să strige, oricum nu ești demn.
Orice pas în afara tiparului,
Va leza congregația
Nu te încrede în vocile de-afară
neîntinat pe calea ta
de viermele din creier nu asculta-a
visele tainice, tainice nu (le) uita
Urletu’ s-o pocnitu’
Vidu-n-timpani s-o auzitu’
Nu te încrede în vocile de-afară
neîntinat pe calea ta
de viermele din creier nu asculta.
Tiranic şi spurcat vierme tu să
Piei, vierme!
Nu mânca din inocența
Celor care au găsit
Un loc printre noi!
Ascultă, copile!
Doar de vocea care-ți dă
Aripi și nu uita,
că nu tre’ să stai în banca ta!
|
||||
14. |
Floare de fier
03:03
|
|||
Floare de fier ce din plămâni mă apasă
Poţi încolţi fiindcă de-acum eşti a mea
Printre gunoaie, cred, mi-am rătăcit haina
Busola şi ceasul; spatele mi-a trosnit
Uşi şi pereţi şi scrisori – mărturii că suflu
Garduri şi ochi ascultând de mă răzvrătesc
Mă trezesc în alt punct defect şi cald
Fix acelaşi rol, n-am să văd niciun ţel
Laţul a-nflorit
Ochii s-au căscat
Ursul a-ngheţat
Stai!
Floare de fier ce din plămâni mă apasă
Poţi încolţi fiindcă de-acum eşti a mea
Roata carului ne calcă
Zi după zi după
Zi după zi după
Ce-a topit ursul
Florile de fier se bat în sol şi o capcană cos
Fulgii de oţel îngroaşă bruma şi mă-ntorc pe dos
Floare de fier ce din plămâni mă apasă(apasă)
Poţi încolţi fiindcă de-acum eşti a mea
Floare de fier, du-mă departe de casă
Fă-mă să rup lanţul ce m-a blocat în infern
Rupe-mi plămânii!
Urs – rupe lanţul!
Urs – da, rupe lanţul!
|
||||
15. |
Furtună (Bonus Track)
03:30
|
|||
16. |
Streaming and Download help
If you like E-an-na, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp