1. |
Viu
03:08
|
|||
|
Când o să pui şi mâna
Să sădeşti ce ţi-ai propus?
Să te lupţi cu viitura
Ce te-nlănţuie cu un surâs.
Ce vrei sa faci?
Ce o să fim?
Hai, hai, hai cât eşti încă viu
Scutură-ţi tălpile-n câmpul pustiu!
Lasă în urmă şi lume, şi faţă!
Joacă în horă – tu eşti creaţia!
Tu eşti creaţia!
O pânză a gândirii am fi
Făr’ de oceane arzând.
Fără ne’nţelegeri
Ochiul atotvăzător.
Am pluti
spre ţeluri mai înalte.
Cerul ar fi o floare
de foc inofensiv.
Pentru o clipă ne-ar fi teamă
De-a rupe eternul cerc
Apoi am înţelege
Treapta pe care păşim
Scoală-te şi pune mâna
hop, hop, ş-aşa
Rupe, taică, ’n două struna
hop, hop, ş-aşa!
Hai, hai, hai cât eşti încă viu
Scutură-ţi tălpile-n câmpul pustiu!
Lasă în urmă şi nume, şi chiele!
Joacă în horă – tu eşti creaţia!
Tu eşti creaţia!
Tu eşti viu.
|
||||
2. |
Aer
06:30
|
|||
|
Dansez
pe muchia unei mări de sticlă
- un filament – o scară-n îngustime
şi-adânc de sute de metri
dansez pe marginile-i unduitoare
şi jos e fundul mării
miezul pământului
locul în care aş fi
la adăpost de aste înălţimi
fulger învolburat în al meu păr – ştreang
valuri îţi înconjoară miocardul în nisip
şi jos e fundul mării
miezul pământului
locul în care aş fi
la adăpost
În cer e-un cerc – limpezime –
Fântâni de raze curg.
Catharsis!
peretele mării fierbe
iar de pe fund nu se mai văd
bulbucii soarelui
în schimb
încep să se audă
cuvinte ce sus erau
acoperite de valuri
am vrut să fredonăm împreună
dar am glăsuit simultan şi spart
am vrut să fredonăm împreună
am glăsuit simultan şi spart
am vrut să fredonăm împreună
am glăsuit simultan şi spart
am vrut să fredonăm împreună
dar am glăsuit simultan şi spart.
|
||||
3. |
||||
4. |
Epitaf
05:10
|
|||
|
Pas după pas
ţărâna de sub noi mucegăieşte
suntem o boală incurabilă
a unei mame gravide
dezbrăcată şi învineţită
contorsionată pe un pat de paie umede
într-o încăpere întunecată
bătută şi murmurând:
„Frunză verde, nu!
cârpă jegoasă în locu-i;
din limpede pârâu
aţi creat un şanţ
de deversare a propriilor vise,
furtuni de nepăsare
păşesc cu chip de om”.
Ar fi trebuit să avem grijă
de ea cu entuziasm
şi adoraţie, ca de-un pui
de dragon;
ca de-o corabie
cu greu dobândită;
ca de un fluier
– singurul pod către
insula pe care
te adăposteşti
de cei care te vor aidoma lor.
Noi doi,
tu şi cu mine
privim spre cerul nopţii
să-i răpim privirii tăişul
înfipt în pieptul ei
de mâna noastră.
„Frunză verde, nu!
cârpă jegoasă în locu-i;
furtuni de nepăsare
păşesc cu chip de om”
Noi doi,
tu şi cu mine
privim spre cerul nopţii
să-i răpim privirii tăişul
înfipt în pieptul ei
de mâna noastră.
Mergem cu ochii deschişi spre propriul sfârşit
să fie permanent răul instaurat?
Cu fiecare clipă îl consolidăm;
fiecare gest al nostru
e un cuvânt urât caligrafiat în epitaf.
|
||||
5. |
Pielea
06:40
|
|||
|
Of of, ce mă doare pielea
S-a strâns şi mă stinge
Plouă cu carne
Pe drum cucoana
Fuge spre vise
În cerc
Plouă în oameni
Umbrela se-ndoaie
Sub pălărie
Tragi cu nesaţ aer în piept
Se înfoaie la oricine
Şi cu ochiu-i înţelept
Te cutremură-n privirea-i
Acordurile dulci ale sângelui ei
Te vor îneca, şi-atuunci
Îţi şopteşte numele ei
Ea nu e om
Cu mişcări de milă
Te-nveleşte
Şi-ţi şopteşte: la revedere
Şi te-mpinge de pe vârf.
Sâmbure nesădit
Sâmbure n-ai murit.
Sâmbure nesădit
Sâmbure prăpădit.
Nu aş fi crezut
În lupta acerbă
dintre felina ce-şi ascute ghearele
pe mintea mea
şi toate păsările
care i-au mestecat mâncarea
Sâmbure nesădit
Sâmbure n-ai murit.
Sâmbure nesădit
Sâmbure prăpădit.
Pielea e mărturie
a caznelor ce-au trecut
ruşinea e biruinţa
arată-mi inima
ruşinea e biruinţa
arată-mi inima
Plouă cu carne
Pe drum cucoana
Fuge spre vise
Din cerc
Plouă în oameni
Umbrela se-ndoaie
Sub pălărie
Cu mişcări de milă
Te-nveleşte
Şi-ţi şopteşte: la revedere
Şi te-mpinge de pe vârf.
|
||||
6. |
Pânda
05:04
|
|||
7. |
Frica
04:20
|
|||
|
Mai întâi a fost frica
Întâi a fost frica
apoi puterea
la care jinduim
izvorâtă din cea dintâi
Pe voi când n-o să vă mai văd
fiinţe de noroi lihnite de putere
să ştiţi
v-oi accepta-napoi
de-eți renunţa la-avere
cel mai frică
ţi-a fost când
umbra ta a
devenit străvezie,
când lumina a pătruns
prin ea
Frica e un răspuns
firesc şi natural,
străvechi, un mecanism
ce te-ndeamnă s-omori, să trădezi.
Aur în formă de şerpi
cu lapte şi sânge mânjiţi
vederea ţi-o străpunge. Te
întrebi vreodată „de ce”?
Pe voi când n-o să vă mai văd
fiinţe de noroi lihnite de putere
să ştiţi
v-oi accepta-napoi
de-eți renunţa la-avere
Frica dintâi
A gândului
Moarte, te-ntreb
„Unde-ai ajuns?”
Puterea se ţese din frică
dar domniile voastre n-ar îndrăzni
să recunoască acest adevăr
Pe voi când n-o să vă mai văd
fiinţe de noroi lihnite de putere
să ştiţi
v-oi accepta-napoi
de-eți renunţa la-avere
Iar Tu păstrează-ţi faţa, copile
Nu acţiona din frică. Iubeşte.
|
||||
8. |
||||
|
Acolo, la marginea lumii
ai crezut că eşti singură,
ai îngenunchiat,
ai şoptit cu sughiţuri,
că nopţile alea n-au fost nedormite
de frică
ci de speranţ-ai crezut.
De după salciile cu ceaţă
a ieşit deşiratul
o fiinţă subţire
şi pe jumătate mestecată
din care clipoceau coloane de puroi
şi lipici
din care muştele bâzâiau batjocoritor
oglindindu-ţi spaima.
Şi când ai luat-o la fugă
am început să plângem
am ştiut că te va prinde.
Siluită, mâncată de dinţii lui cu viermi
închisă în temniţă
Siluită, mâncată de dinţii lui cu viermi
trei decenii în care te-ai minţit
că o să scapi, că pădurea ce ne înconjoară
ne va preschimba în pomi
şi va şterge neliniştea.
Treizeci de ani mai târziu
pe corpul tău sunt doar vânătăi
urmele bocancilor de mineri
şi pozele cu trupuri întinse pe
asfalt
iar pe creier
un cântect despre cum
violul
nu a avut loc.
Sub sălcii e o ceaţă liniştitoare
în care tu te înalţi:
o coloană de cuarţ roşu
cu un ciorchine de inimi
lângă o coloană de puroi împietrit
o înfruntare tăcută şi veşnică
oprită în timp
strigi:
Trageţi! Am o singură inimă.
Trageţi! Am o singură inimă.
|
||||
9. |
Izbândă şi a râvni
03:21
|
|||
|
Suntem un câmp de luptă
Sunet cu zel ne-nfruptă
Suntem o armă cu multe capete
Îndreptată-mpotriva sieşi
Ne vom înjunghia pân-aproape de moarte
Să ne scriem în sunet pâinea
Ieşim din baia cea de sânge
Ţinându-ne de mână
Vrem să facem lu-mea
Lumea pentru noi e lanul cenuşei
Un os vândut vântului
Ieşi! din capul şi ideile mele că te tai
Colţ, stâlp,
zid, stâng’
Colţ, stâlp, cot,
deja plâng
Din labirint am ieşit zâmbind
Acum avem ceva ce dăinuie-n timp
Suntem legaţi cu o funie de cer
De nu mă crezi ascultă-l pe Piper
Suntem o armă cu multe capete
Îndreptată-mpotriva sieşi
Ne vom înjunghia pân-aproape de moarte
Să ne scriem în sunet pâinea.
|
||||
10. |
Apele îngheţate
03:12
|
|||
|
Din nou am căzut
în apele-ngheţate
din mintea mea,
din mintea ta.
Acolo-n întuneric,
pe calea celor singuri şi loviţi,
tu de umeri mă cuprinzi
şi noaptea se deschide.
Ape, umbre, mâinile reci,
Toate trag de tine să pleci.
Acolo-n întuneric,
pe calea celor singuri şi loviţi,
tu de umeri mă cuprinzi
şi noaptea se deschide.
Acolo-n întuneric,
pe calea celor singuri şi loviţi,
tu de umeri mă cuprinzi
şi noaptea se deschide.
|
||||
11. |
iO.tă
05:13
|
|||
|
Io mi-s om
nedormit
om
ostenit
Io
mi-am dat vieţile pe-o
traistă cu galbeni şi frământări.
Om cu dar, clăteşte-ţi mintea:
nu mai suntem oameni simpli.
Fiecare-i un sac putred de lumi
corcite şi gârbovite.
Când pe câmpuri, osteniţi
Ne trudeam de zor, dogoarea
Hulpav ne-nghiţea de umeri,
Ştiam cine suntem.
Azi pe fruntea-ne, ’nfierate
semnele de robi se-anină,
iar sub al nostru ochi
taina sinelui
nu se mai desface.
Cazi din nou sau
cazi din noi?
Nimeni ni vă
dă ’napoi.
Jos pământu’
’nviorat
ne sfădeşte
că n-am stat
Pe coama de aur am turnat piatră,
Pânze de graniţe pe cord,
Lăuntric spuma se-adună şi-afară
Insul devine altul.
Pe coama de aur am turnat piatră,
Pânze de graniţe pe cord,
Lăuntric spuma se-adună şi-afară
Insul devine altul.
N-aţi înţeles o iotă!
Iotă!
Pe coama de aur am turnat piatră,
Pânze de graniţe pe cord,
Lăuntric spuma se-adună şi-afară
Insul devine altul.
|
||||
12. |
||||
|
Anjani is jahaan mein, akela chal raha hu
Ghataye bhi agar roke, unhe bhi mai haraau
Kitni bhi unchi kyu na ho, un hawaao
Ko banau
Mai saharaa!
Azurul peste noi întins
cu barba sa de vată
în suliţele verzi se-ndeasă
cu piatră-n gând, aprins
şi ca un rug de mure în ţeastă
vedenia mi-o petreci
să simt al nostru trup în mişcare
spre polii cei mai reci
potecile ne duc tot mai departe
ne mestecă, în larg,
sorb visele din cranii
şi-n palmă-ntins ’i-un dor
Derivă! Un pat pe stânci să-mi dai.
Straie să hălăduiesc în foc.
şi ca un rug de mure în ţeastă
vedenia mi-o petreci
să simt al nostru trup în mişcare
spre polii cei mai reci
Fă cu mine un pas
Te invit la taifas
Cu sufletul meu gol.
Dezbrăcat de om m-arunc în genunchi:
Epicentrul morţii mele e umbra.
Un pat de stânci nu-mi adu
nu-mi merit odihna.
|
||||
13. |
||||
|
Mashiara,
Mia’cova.
Mashiara,
sa’fada souvra.
Mashiara,
mera mashi.
Mashiara,
sa’sind.
Mashiara, pe malul opus păşit-ai
un licăr în ceaţă îţi e trupul.
În faţa chinului tău
m-aplec adânc.
Nu am să îngrop
lumina ce s-a stins.
Nicicând n-a fost bucurie mai vastă decât a noastră.
Nicicând n-a fi bucurie mai vastă decât a noastră.
Nicăieri nu-i bine la tine ca-n mormânt.
În faţa chinului tău
m-aplec adânc.
Nu am să îngrop
lumina ce s-a stins.
Vârtej din pieptul meu,
nu conteni!
Raza e prăpădită.
Sa’sind,
sa’sind,
Mashiara,
sa’sind!
Dihania gâfâie a jale,
frigul rămâne în oase,
ultima ta privire.
Şi peste mări eşti dusă,
reţine, dulce glas,
pentru tine cordu-mi smulg şi strig:
Sa’sind!
|
||||
If you like E-an-na, you may also like:
supported by 8 fans who also own “Nesfârşite”
A masterpiece of Folk Metal. You know how I know? When I get goosebumps after listening to a album. Every song is perfection, beautifully crafted. Haunting vocals and violin, blazing guitar solos - it's all here. 10/10!
go to album
supported by 7 fans who also own “Nesfârşite”
Baietz canta ceau nn suflet, nu ce auu altzecii..;P
go to album
supported by 7 fans who also own “Nesfârşite”
NEGURA BUNGET have always been a unique and fascinating band. Epic Romanian folk black metal, shrouded in a dense atmosphere and full of dynamic, organic energy. Although I see "Om" as their unreached masterpiece and neither NEUGURA BUNGET nor Hupogrammos' Dordeduh created such incredible magic again, "Zău" is a worthy final chapet which won't disappoint any fan. Rest in peace!
go to album
For The Good of The Realm
by Weald & Woe
Bridging Nordic black metal with traditional Celtic folk, the Idaho crushers forge heavy music with a heroic medieval spirit.
go to album
Devil's Blood in Her Tongue
by Lepra
featured on Bandcamp Radio Sep 1, 2023
go to album
Eternal Land Of Wrath And Mourn
by Wooden Shadow
A crushingly massive debut with melancholic and folk elements from the Finnish one-man melodic death metal band.
go to album
Meteahna Timpurilor
by Sur Austru
supported by 7 fans who also own “Nesfârşite”
A true masterpice. As a mountain guide and a mountain pasionate I must confess, this is the music that helps me connect with the beauty and the roughness of the peaks.
go to album
